bioterapie

Definiție

Folosirea în scop terapeutic a vaccinurilor, a țesuturilor vii și a produselor organice (bilă, suc gastric etc.); - metodă terapeutică pseudoștiințifică care constă în transmiterea de către organismul unui individ a unei cantități de energie către organismul altui individ, în scopul ameliorării stării psihosomatice a acestuia din urmă. biotest - test pentru determinarea cantitativă a unor substanțe biologic active direct în organismul viu.